Bucătărie de caracter

Sunt gigantici, sunt de apă, sunt conservaţi, sunt nevertebraţi, sunt delicioşi, sunt hrănitori şi te poţi înfrupta din ei dacă vizitezi Vietnamul, Thailanda şi ţările de pe-acolo. Sau, mă rog, poţi să-i iei importaţi, cred.

Io ştiam că se mănâncă gândaci prin Asia de sud-est, dar de conserve nu ştiam. Eh, vorba aia, gândacul cât trăieşte învaţă.

Matematic nervos

Săndel, unşpe ani, clasa a cincea, îi trimite lui Pompiliu, coleg de bancă, fişierul Jenna_Jameson_pizda_cur_xxx.jpg, prin messenger, la ora 21:47. Merge cu 5 kb/s. Pompiliu îi trimite lui Săndel, în acelaşi timp, fişierul Paris_Hilton_muie_sloboz_xxx.jpg, care merge cu doar 4 kb/s.

În ce moment t se întâlnesc cele două dive pe ţeava Internetului, ţinând cont de faptul că Jenna Jameson are 1.35MB iar Paris Hilton are 1.86MB?

Pula, nu se întâlnesc, că nu-s trenuri ce pleacă din Lehliu Gară şi respectiv Mizil. Rezultă că problema n-are soluţie, nu?

Păi, da. Dar asta nu-nseamnă că nu trebuie să i-o arăţi copilului tău. Arată-i-o, şi sigur va râde de cretinii ăştia, că au o conexiune de tot căcatul şi cre'că nici n-au auzit de YouPorn şi RedTube. Ce fraieri!

Doar o vorbă să-ţi mai caut

- Salut, Gigi B.
- Salut, Google.
- Ce mai faci?
- Mbine, fut menta şi iau şi bani pentru asta. Tu?
- Hă-hă, şi eu, şi eu… Uite, îţi trimit nişte derutaţi, caută chestii pă mine şi cre' că ai tu ce le trebe.
- Huh, bine. Dă să văd ce caută.
- Păi, din astea:

"imagini femei pentru decstop" – GB: îm' pare rău, aş avea doar pentru desktop.

"tren cu macaz" – GB: băi, alea cu macaz e şinele. Trenul nu posedă.

"religie - pastele cailor" – GB: let mi ixplein, pliz. din punct de vedere religios, paştele cailor e atunci când caii merg la biserica cabalină (cacofonie acceptată – vezi biserica catolică) pentru a sfinţi fân şi a asculta slujbe nechezate întru amintirea patimilor lui Isus Nechezătorul.

"viata lui banel" – GB: nu garantez exactitatea istorică a faptelor, dar avem, sigur că avem.

"view main web cam" – GB: am doar secondary si tertiary, merge????!?!?!!!11

"cai futati" – GB: nu ştiu, frate, vezi la Tetelu, el e cu futatul. Deşi nu cred că are cai.

"exemple de preludiu" – GB: fii şi tu mai specific. Preludiu din punctul de vedere al unui băiat sau al unei fete? Sau poate al unui cal? După ce lămurim aspectele astea, îţi pot explica într-un mod concret.

La persoana a treiera

Gigi Broccoli ar vrea să citească mereu, să termine toate cărţile ce i-au făcut cu ochiul în decursul vieţii, dar pe care nu a apucat să le cerceteze, în general din lipsă de timp. Gigi Broccoli se întreabă cât să fi citit până acum. Două-trei sute de cărţi? E puţin, bă. Reymont, Sinclair Lewis, Ivan Bunin, Hesse, Yasunari Kawabata, Baricco şi mulţi, mulţi alţii îl aşteaptă.

Gigi Broccoli se uită prin cameră. Resturi de pizza, cutii goale de Carlsberg, coji de pomelo. Şi, în patul nefăcut de multe zile, parfumul unei semi-necunoscute pe care Gigi Broccoli nu crede c-o va mai vedea vreodată. Da’ nici nu vrea să o mai.

Gigi Broccoli se plimbă muzical, de la note melancolice (Stina Nordenstam) la riffuri tăioase (At the Gates).

Gigi Broccoli a postat în felul în care o face Gogu Kaizer. Vive l'originalité, non?

Gigi Broccoli îl salută pe Gogu Kaizer, deşi nu-l cunoaşte.

Poze porno cu Dan Negru

Acu', mă-ntreb şi eu, de ce naiba ar vrea cineva să vadă poze porno cu Dan Negru? Oricum n-o sa vedeţi aici, pen' că nu am (şi probabil nici dânsu' n-are, sau, dacă are, e ceva în neregulă cu el).

Eu am, în schimb, poza asta:


Nu ştiu dacă-l cheamă Dan. Dar e negru - un negru fals. Şi, nu-i aşa, fals e un cuvânt ce se potriveşte de minune cu marele om de televiziune care se intitulează Dan Negru.

Urina salvează

Se pomeni amintindu-şi poveştile lui Low Key Lyesmith despre iernile din Minnesota – mai ales aceea despre un vânător care se urcase într-un copac, fiind fugărit de un urs în timpul unui ger cumplit; individul îşi luase sula în mână şi pişase un şuvoi de urină, galben, arcuit, care îngheţase bocnă înainte de a atinge pământul. După care vânătorul alunecase de-a lungul pişatului îngheţat, tare ca piatra, şi fugise.

Din Zei Americani de Neil Gaiman.

Zbor deasupra unui cuib de buci

Care de fapt nu e cuib, e o mare. Un ocean, chiar. Nu înţeleg de ce monstruleţul mov pare că nu se simte prea bine. Sau aşa o fi arătând el când e excitat?


Hapropo. Recomand cartea. Sau măcar filmul.

Image via

Şi blondele gândesc II

Matematica e, de fapt, mult mai simplă decât credem. Trebuie doar să ai o minte ageră pentru a-i pătrunde tainele. O minte de blondă cu vagin zâmbet larg.

Jurnalul lui Bănel scris nu chiar de el, episodul III

6 Ianuarie 2009

Az sunt melancolist. Iar mă pulictisesc dar mai tare m-ă face trist oamintire decîn eram copil în copilărie.

Jucam folbal pe terenu viral din Făurei care era nod ferovear inportant încă de peatuncea şi eu mă uitam la trenurle care venea şi pleca den gără şimi venea şi mie doru de Ducu ducă.

Da să revenim la sportu rece rege. Jucam deci cu mae mulţ jucători ca mine şi la un momendat eo eram la minge, am driblat doi adverşi, m-am driblat chear şi pe mine şam ajuns în faţă la poartă care ea apruape goală, doar cu portarun ea.

Numa căchear atuncea unu din băeţ a zis că "bă, hae să mergem la scăldat în eaz" şi băeţi au zis imediat "daaa, hai" şiau plecat de pe teren apruape instanct, chear şi portaru. Cu toate astea eo am futat şutat în minge şiam marcat golu da fincă băeţi a plecat nu mil a vazut nimenea, nici măcar eo că am inchiz ochi cân am şutat că mă temeam să nu dau ratare.

Şi a-tunci am plîns şi meam promis mie, în sumi, că cân cresc mare ajung să joc pe marele stadeaone ale ţări, ca să fug naintea mângii şi să dau gol sămă văd la televizor după aia în relori.

Parcă mam mai răcorit de apăsarea melancloeii. Crecă mă duc sascult radio. Radeo ZU. Sunt nişte oameni acolo fuarte cu care să te râzi. Pulizdugan şi Mărad parcăi chiamă. Restepc, băeţ!

Morar şi Buzdugan, papagali la Radio Zu

Mihai Morar vrea să scrie cărţi. Daniel Buzdugan nu ştiu ce vrea, dar sigur vrea ceva. Până să ajungă să facă ce vor, cei doi mari vedeţi se ţin de mânuţă zi de zi, dimineaţa, la Radio Zu, unde întreţin poporul Român cu spiritualitatea lor debordantă.

A lor, da? Nu împrumutată de la Simona Tache sau de la Academia Caţavencu.



Băi, sunteţi cei mai papagali oameni din câţi am cunoscut. Şi-am cunoscut mulţi.

Io vă propun să faceţi un threesome cu Mircea Badea. Voi prezentaţi glume din astea de-ale voastre şi Badea le comentează. Ar fi o emisiune de-un incomensurabil succes.

Adormitul lui Sisif

Era în seara de Vinerea Mare, bandiţii calabrezi şedeau în jurul focului şi unul din ei zise: "Tu, Beppe, care ştii atâtea poveşti, spune-ne una frumoasă". Şi Beppe începu cu o voce tenebroasă: "Era în seara de Vinerea Mare, bandiţii calabrezi şedeau în jurul focului şi unul din ei zise: Tu, Beppe, care ştii atâtea poveşti, spune-ne una frumoasă. Şi Beppe începu cu o voce tenebroasa: Era în seara de Vinerea Mare, bandiţii calabrezi şedeau în jurul focului..."

Din Indiferenţii (Gli Indifferenti) de Alberto Moravia.

Alberto Moravia avea 20 şi un pic de ani când a scris cartea. Avea şi tuberculoză.

Haz de macaz, sau tren de criză

E vesel, n-are nevoie de şine şi poate fi tras de doi măgari. Sau chiar porci. Călătorii trebuie doar să se urce în vagoane pe butuci.

Vrei să fii miliardabsurdiar?

Sunt la un pupitru. Un fel de Virgil Ianţu e la alt pupitru. E în faţa mea şi în spatele pupitrului lui (asta nu e luiluifonie?).

Aştept întrebările, ştiu că tre’ să vină. Nu mi-e clar de ce tre’ să vină, dar ştiu că tre’ să.

Felul de Virgil Ianţu mă priveşte în ochi şi rosteşte ferm:
- Frânturi vagi sau frânturi de vagin?
Eu casc gura, da’ o-nchid repede pentru a putea răspunde cu:
- Ce?

Aproape imediat, sună un fel de sonerie. Mi-a expirat timpul. Următoarea întrebare:
- Sex în izopren sau sex în ibuprofen?
- Mpăăăi cum adică, în ibuprofen...

Felul de sonerie sună strident, implacabil. Surogatul de Virgil e nemilos şi întreabă în continuare:
- Preşedinte de colhoz sau fufe cu sutiene roz?
- Băi, stai aşa. Eu visez! Şi chiar dacă am făcut sex pe izopren şi-am citit despre preşedinţi de colhoz, tu nu exişti! Eşti creat de mintea mea. Şi pot să te ucid când vreau. Ca-n Niebla lui Unamuno. Înţelegi?

Şi blondele gândesc

Fără nici o aluzie la Miruna şi blogul ei.

Adaptare după un banc vechi da' bun. Şi-un pic misogin. Sau, mai degrabă... blondogin. Nu c-ar exista cuvântul.

Don't you want some Badea to love?

După cum se ştie, blogul lui Mircea Badea a căzut, cică din motive de spam – asta a zis însuşi Badea, aseară, pe Antenia 3.

Mirciulică, dude (sper că-mi permiţi să-ţi spun aşa, deşi n-am fost colegi de femeie în liceu), n-ai tu bani sa-ţi iei un hosting bun şi sigur? Cum crezi că rezistă zecile de mii de fani fără blogul tău? Nu te gândeşti un pic la ei?

Drept paranteză – ce m-a amuzat în emisiunea de aseară e descrierea pe care ai făcut-o omului de succes: „el nu tre’ să fie inteligent, nu tre’ să fie clutivat, nu tre’ să fie rafinat”. Tot te lăudai tu cu imensu-ţi succes, nu ţi se pare ca te-ai descris?

Revenind la blog. Rezolvă repede problema şi revino online. Că dacă nu, o să ne confruntăm c-un val de tristeţe mai ceva decât cel de pe urma publicării Suferinţelor tânărului Werther.

Update: MB is back. Evident, cu un post despre cât e el de tare. Un adevărat Bruce Willis al blogosferei.

Virgina Pistol

Natalie Dylan, o pretinsă virgină din SUA, şi-a scos la licitaţie puritatea vaginului. Asta-i ştire veche, din Septembrie 2007. Ştirea nouă e că un licitator a ajuns să ofere 3.7 milioane de dolari pentru a o începe pe domnişoară.

Domnişoară care arată aşa:

Bine, asta după şapte mii de ore de machiaj şi alte câteva de Futoşop, că în realitate e mai mult aşa:

Iar în realitatea reală de tot, probabil arată mai naşpa.

Natalie Dylan zice ca s-a hotărât sa-şi vândă curu’ pentru a-şi putea termina studiile, asta după ce soră-sa a făcut prostituţie timp de trei săptămâni, tot pentru a-şi plăti facultatea.

Scopul scuză mijloacele, sigur, da’ ce nu inteleg eu e: de ce ar da cineva aşa de mulţi bani doar pentru o noapte cu o virgină? It’s basically the same shit, atât timp cât nu faci comparaţie cu o tanti profesionistă, care oricum e largă. Şi care poate că de fapt e mai bună, fiindcă ştie ce si cum să facă.

Via telegraph.co.uk

Peugeot 206 HDi, pentru un fund ferm

Le nouveau Peugeot 206 HDi, acum şi în formă de fund (sau de buci – aceste semifunduri care adesea ne bucură viaţa, mai ales dacă aparţin unei persoane de sex opozabil).


Via EatLiver

Antenia 3 online, cele mai bune ştiri de rahat maro

Halo, domnii de la Antena 3 punct ro, vouă cine vă scrie ştirile? Că unele par a veni de la elevi de gimnaziu.

Citez de aici (articol despre Motorola W233 Renew):

Telefonul este un produs 100% ecologic, din sticle de plastic reciclate, potrivit rtl.be.

Serios? Nu există telefon 100% ecologic. E ştiinţific imposibil aşa ceva, deocamdată. Carcasa lui W233, da, este 100% ecologică. Dar mai sunt pe acolo un ecran CSTN, o baterie şi multe alte chestii care numai ecologice nu-s. Sau astea s-au pierdut în traducere?

Citez şi de aici (articol despre iPhone 3G King's Button):

Apple pare că a uitat de recesiunea economică având în vedere că tocmai a lansat cel mai scump telefon mobil din lume.

Nţ. Apple n-a lansat nici un iPhone 3G King's Caca. E ca şi cum ai susţine că toate Daciile pe care pun fraierii sigle de BMW şi Ferrari sunt lansate, cu respectivele sigle, chiar de S.C. Automobile Dacia S.A.

Ştiţi, era vorba aia: dacă eşti prost, stai acasă.

Indefiniţii

Muşteriu = om pasionat de muşte; muştolog
Muştar = spaţiu special amenajat pentru cercetări muştologice
Preş = epocă ce precede apariţia literei "ş"
Pilotă = nevastă de pilot
Atrofiat = automobil hibrid între un Fiat şi un Atro – maşină neinventată încă
Abstract = tractor cu ABS
Furculiţă = atunci când furi ajutându-te de o liţă
Avem şi una în ingleză: Discovery = something that’s very disco

Two bee continuu, Ed.

Indefiniţiile îmi aparţin, da' nu garantez căcapul meu e primul prin care au trecut.

A, şi pentru a ilustra, într-o manieră foarte roşie, adevărata definiţie a furculiţei:

Foto copyright @ Valentin Călinescu

Maladiva de la pagina 5

Mereu surprinzătoare: rubricile Fata de la pagina 7, Fufa zilei, Diva amiezii, Piţipoanca nopţii, Hoaşca dimineţii şi tot aşa.

Ziarul regional Evenimentul, par example, ne prezintă poza asta:

Frate, voi nu ştiţi de Futoşop sau măcar de un soft freeware cu care să scoateţi roşul ăla din ochi?

Plus că, asta-i Paris Hilton, sau doar o nefericită care seamănă cu ea? Unde-aţi găsit-o?

My heart will go off

Pescăruşii n-au auzit de romantism, Titanic, Leonardo DiCaprio, Kate Winslet, Celine Dion sau My heart will go on.

Aşa că îi doare în cot(ul lor aviar şi imaginar) de toate:

Cugetările sarmalei Dionis

Dacă aş fi o sarma (sau sarmală, încă nu-i clar care-i singularul), mi-aş frământa mintea cu întrebări de genul:

1. Cum m-aş traduce în limba engleză?
2. M-a comandat cineva vreodată online?
3. Oare vrea Oprescu să-mi facă o surată uriaşă pentru a o băga în cartea recordurilor?
4. Şi dacă vrea, cum va depăşi dificultăţile de ordin aproape tehnic, gen învelitul cantităţii imense de orez & co - va lipi frunzele de vie / varză cu scoci?

Cred că e greu să fii sarma (sau sarmală, tot nu-i clar care-i singularul). Mă bucur că nu sunt.

Pierdut ochi, îl declar umed

- Tu cum ţi-ai pierdut ochiul?
- Nu l-am pierdut, ştiu foarte bine unde e.

Din Zei Americani de Neil Gaiman.

Google, mereu sublim(inal)

Mi-am pus Adsense aici nu pentru a câştiga bani (că oricum deocamdată intră 3 oameni pe săptămână), ci pentru a studia chestii. Şi a râde:

Micul dar nobilul cuvânt scris cu roşu a fost singura continuare care mi-a venit în minte.

Pătrunjeleu cu fructe

Nu ştiu cât de cunoscut e site-ul Weird-Food, da’ ştiu cât e de amuzant. Sau poate scârbos, pentru cei mai sensibili.

Să luăm, de exemplu, Supa din Cuib de Pasăre (Bird’s Nest Soup). E o delicatesă în China şi principalul ei ingredient e chiar un cuib de pasăre - pasăre specială care-şi face respectivul cuib din salivă. Wikipedia zice că sunt foarte scumpe cuiburile astea.

Felul II? Vine acum: Degete de Maimuţă (Monkey Toes) bine prăjite. Aparent, carnea se mănâncă direct de pe falange. Fain... not.

Drept băutură, vă recomand Vinul de Pescăruş (Seagull Wine). Se prepară în felul următoriu: bagi un pescăruş într-o sticlă cu apă, îl laşi să fermenteze, la soare, şi după ceva timp cică e gata.

Bon appétit?

Jurnalul lui Bănel scris nu chiar de el, episodul II

4 Ianuarie 2009

E vacanţă, mâncaţaş. Până la reunirea lotului stelar mai tre' să trece câteva zile. Mă cam plictisex, deşi visez mereu cu ochii deschişi că dau bare gol, şi deiaia am zis că să mă apuc de citit ceva.

M-am dus la bibliotecă să-mi aleg nişte cărţi. Dacă-mi place de autori o să le cumpăr orcum. Am bani să cumpăr toate carţile dăn lume, să mor io, că nu degeaba dau goluri la televizor.

După ce am intrat la bibliotecă (moamă ce mare era) mia fost lene să merg prea mult, că doar nu eream pe teren să fug înainte la minge, aşa că am ajuns numa pân la rafturile cu litera D. Am loat nişte volume de Cehov şi Dostoilevski, parcă aşea le zice. Am auzit la nea Gigi că el citeşte uneori din clasicii roşi.

Doamna la care am conplectat nişte formolare pentru cărţi aducea un pic cu o pipiţă pe care-am întâlnit-o la V. şi cu care mam dedat la nebunii în fo doo nopţi. Aşa că i-am făcut ochi dulci. Da' ea nu mi-a făcut înapoi, crecă n-a înţeles. Ăştia care citesc mult şi stau între cărţi sunt ciudaţi, vă spun eo.

Am plecat trist şi, de necaz, după ce-am ajuns acasă miam băgat deja nasu de mijlocaş dreapta în prima carte. Moamă ce nume au ăştia! Auzi: Anton Antonâci Serocikin. Păi eu adică, dacă eream rus, mă chemam Bănel Bănâici Nicoliţikin?

Mă rog. N-am găsit până acum informaţii mişto în cărţile astea, de genu' că creeru uman are fo 1300 de grame pe când ăl de iepure numa 10 grame. Da' crecă o să găsesc mai încolo, că nu degeaba e cărţi. Eo mă bucur că lea-m luat totuşi. Mă simt mai înplinit.

Despre Mircea Badea şi alţi demoni

Mirciulică Badea e chinuit de demonii contradicţiei. Drept (sau strâmb?) urmare, şi-a şters toate articolele de pe blog.

De ce? El nu zice de ce, dar zic io: pentru că majoritatea erau de tot rahatu’.

Dar nu vă impacientaţi. Asprul comentator al presei deja a început să-şi reconstruiască palatul, pardon, cocioaba de cuvinte. Aşa că aşteptaţi-vă în continuare la posturi despre cât e el de tare şi cât de perfectă e topmodela lui. Plus, biensur, la glume mai răsuflate decât o sticlă de Borsec desfăcută la majoratul Andreei Bălan, deci cu mult înainte de a se lăfăi ea, marea André blondă, în colecţiile Helene de iarnă şi vară şi cam atât.

Jurnalul lui Bănel scris nu chiar de el, episodul I

Pentru că sunt la modă jurnalele, vă prezentez Jurnalul lui Bănel, mare fo'balist la un mare club. Fără prea multe vorbe în plus, iată episodu' întâi:

27 Decembrie 2008

Era seara în pana mea, iar în Panama crecă era dimineaţa, din cauză de fus oral sau cum se cheamă. Neam dus eo şi mae mulţi colegi de la club să facem paranghelie mare întron club delux dă Bucureşti, cu ocazea că erea Crăciunu şi trebe ca să ne distrăm şi noi, no?

Aveam bani la noi o căruţă. Adică nu o căruţă la propriu că noi nu stem ţărani, bă fraiere, da' aşea vorbesc eu la figurat ca să dau limbii culoare.

Am intrat acolon club, neam loat o masă şi băuturi şi am început să ne uităm la ce lume erea. Chiar în faţa noastră, două gagice bune de nu ştiam ce-i cu mine, se cunoştea pă ele că au mult parfom şi creme cu aloe veta si alte aloi. Una semăna cu Andreeea Bălan, da' n-avea nasu' şi faţa ei, adică deci era mai bună. Am zis, gata, eo p'asta o agăţ!

Mam dus la ea zâmbind cu şarm şi cu paharu de techila în mâna dreaptă. Iam zis "eu sunt Bănel" şi cu mâna stângă me-am potrivit păru, întrun gest masculin. Ea a chicotit şi a zis că ea nu e Bănel da’ dacă îi iau de băut poate să fie.

Eo atât am aşteptat aşa că am zis în gând Doamneajută şi am strigat, în muzica de club care cânta bum-bum: "garson, adă un cocteil la fetiţa!" După multe cocteiluri am început ca să dansăm tot mai aproape. Nu eu cu garsonul, ci eu cu fata, bă. Neam mângâiat pe păr şi nu numai, apoi eu i-am zis "hai acasă la mine" şi ea a zis "bine" şi eo leam zis "pa" la băeţii colegi de club şi-am făcut cu ochiu adică să înţelege şi ei unde mă duc cu gagica.

Nu pot ca să vă zic ce-am făcut exact după ceam ajuns acasă da' vă pot împărtăşi faptu' că tipa a fost aşa satisfăcută încât a adormit instantanee după aia.

Eo am deschis un Yoplait iaurt de măr verde gustăcios, lam mâncat şi am adormit la rându meu, cu zâmbetu pe buze şi cu urme de iaurt tot peacolo, urme care contracstau puternic cu chipumi frumos bronzat.