Jurnalul lui Bănel scris nu chiar de el, episodul III

6 Ianuarie 2009

Az sunt melancolist. Iar mă pulictisesc dar mai tare m-ă face trist oamintire decîn eram copil în copilărie.

Jucam folbal pe terenu viral din Făurei care era nod ferovear inportant încă de peatuncea şi eu mă uitam la trenurle care venea şi pleca den gără şimi venea şi mie doru de Ducu ducă.

Da să revenim la sportu rece rege. Jucam deci cu mae mulţ jucători ca mine şi la un momendat eo eram la minge, am driblat doi adverşi, m-am driblat chear şi pe mine şam ajuns în faţă la poartă care ea apruape goală, doar cu portarun ea.

Numa căchear atuncea unu din băeţ a zis că "bă, hae să mergem la scăldat în eaz" şi băeţi au zis imediat "daaa, hai" şiau plecat de pe teren apruape instanct, chear şi portaru. Cu toate astea eo am futat şutat în minge şiam marcat golu da fincă băeţi a plecat nu mil a vazut nimenea, nici măcar eo că am inchiz ochi cân am şutat că mă temeam să nu dau ratare.

Şi a-tunci am plîns şi meam promis mie, în sumi, că cân cresc mare ajung să joc pe marele stadeaone ale ţări, ca să fug naintea mângii şi să dau gol sămă văd la televizor după aia în relori.

Parcă mam mai răcorit de apăsarea melancloeii. Crecă mă duc sascult radio. Radeo ZU. Sunt nişte oameni acolo fuarte cu care să te râzi. Pulizdugan şi Mărad parcăi chiamă. Restepc, băeţ!