Se afișează postările cu eticheta O viata cruda. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta O viata cruda. Afișați toate postările

februarie 07, 2009

Poze porno cu Dan Negru

Acu', mă-ntreb şi eu, de ce naiba ar vrea cineva să vadă poze porno cu Dan Negru? Oricum n-o sa vedeţi aici, pen' că nu am (şi probabil nici dânsu' n-are, sau, dacă are, e ceva în neregulă cu el).

Eu am, în schimb, poza asta:


Nu ştiu dacă-l cheamă Dan. Dar e negru - un negru fals. Şi, nu-i aşa, fals e un cuvânt ce se potriveşte de minune cu marele om de televiziune care se intitulează Dan Negru.

ianuarie 22, 2009

Morar şi Buzdugan, papagali la Radio Zu

Mihai Morar vrea să scrie cărţi. Daniel Buzdugan nu ştiu ce vrea, dar sigur vrea ceva. Până să ajungă să facă ce vor, cei doi mari vedeţi se ţin de mânuţă zi de zi, dimineaţa, la Radio Zu, unde întreţin poporul Român cu spiritualitatea lor debordantă.

A lor, da? Nu împrumutată de la Simona Tache sau de la Academia Caţavencu.



Băi, sunteţi cei mai papagali oameni din câţi am cunoscut. Şi-am cunoscut mulţi.

Io vă propun să faceţi un threesome cu Mircea Badea. Voi prezentaţi glume din astea de-ale voastre şi Badea le comentează. Ar fi o emisiune de-un incomensurabil succes.

decembrie 22, 2008

Spun lucrurilor pe nume

De exemplu, când trec pe lângă caloriferul din fundul camerei, îi spun „ce faci bă, caloriferule, cum o mai duci?”. La fel de de exemplu, când trec prin baie cu treburi, din când în când mă aplec uşor pentru a mă uita sub chiuvetă şi a rosti cald: „Ce faci, apometre? Vechi prieten care-ai înregistrat toate apele ce m-au făcut mai curat şi mai bun, de Crăciun şi nu numai.”

Aţi putea zice că sunt un fel de Mircea Badea, din moment ce numai el spune lucrurilor pe nume. Sper totuşi să nu ziceţi.

În schimb, vă spun eu ce să nu-l întrebaţi niciodată pe Mircea Badea, şi anume:

- Şefu’, n-ai un chibrit?

Ah, amintirile.

Ondaj de sopinie. Fantezii cu laptop şi pensionari

Lucram la o micămare corporaţie pe 350€/lună şi mă ocupam de diverse chestii. Într-o săptămână a trebuit să fac un sondaj de opinie pe o temă pe care nu v-o spui, dar nu ne importă oricum. Ideea e că trebuia să vizitez cetăţeni. Acasă la ei, doar nu la mine.

Nimic anormal, până când am ajuns la famlilia D. Sun de două ori, nici un răspuns, zic că n-o fi nimeni acasă. Mai sun o dată, aşa, de chestie. Se aude un lanţ, o yală şi-nco yală. Un nene la vreo 60 de ani, în pantaloni scurţi, maieu şi cu un fes pe cap.

Eu: Bună ziua, sunt X de la firma Y, facem un sondaj de opinie în legatură cu Z. Dacă participaţi, puteţi câştiga un laptop.
El, după un moment de gândire, cu voce subţire: Futuţileptopuncur de deranjezi pensionari cinstiţi la ora asta.

Ora era 18, mai exact. Am ridicat o sprânceană, a uimire, şi-am vrut s-o ridic şi pe cealaltă, dar cinstitul domn închisese deja uşa şi n-avea rost s-o ridic aşa, fără să mă vadă nimeni.