Preludiul cel sfânt

Citim pe minunatul Forum Creştin Ortodox:

Cum vă pregătiţi înainte de rugăciune? Faceţi ceva deosebit sau pur şi simplu treceţi la fapte?

Păi, clar că trebuie ceva deosebit, recte un fel de preludiu. Doar nu vrei să-l iei prin surprindere pe Doamne Doamne.

Să zicem că intenţionezi, umil, să te rogi pentru trafic uriaş pe blogul tău. Ei, nu zici din prima că vrei traficu’ lui Zoso. Nu. La început te gândeşti aşa la o Simona roz de cazarmă şi-n 1 Mai sau nişte Pitici Gratis - două exemple aleatorii.

Marele El o să-ţi audă gândurile oricum şi-o să le pună în balanţa înţelepciunii Sale. Până să-şi dea seama dacă meriţi sau nu, tu începi rugăciunea prorpiu-zisă, aia cu traficul Zosoian (cu accent pe i), şi o să ai mai multe şanse să ţi-o asculte, pentru că deja e introdus, El, în lumea blogurilor şi etc.

Acum mă duc să mă pregătesc. Apoi, trec la fapte.

Revelaţie religioasă

Eşti cu amicu’ tău de bere. Beţi bere. El are 7 la bord, tu doar 6. Tot la bord, da’ la bordu’ tău. Luaţi câte 100 de whiskey şi ieşiti, clătinându-vă uşor, tu mai uşor decât el, el mai artistic decât tine.

Noaptea e rece dar pe voi vă doare în p. Acuşi ajungeţi la M. şi A. care vă aşteaptă, calde şi strâmte. Vă aşezaţi pe o bancă pentru câte o ţigară. Nu ştiţi de ce, dar vă uitaţi amândoi în sus.

La un moment dat tu te încrunţi şi te-ntorci spre el:
- Bă, noi mereu zicem că Dumnezeu e o glumă si că pana mea. Dar dacă există?

Ochii lui se măresc sau doar ţi se pare. Transfigurat, cu voce răguşită, şopteşte :
- Dacă există... am supt-o.