Jurnalul lui Bănel scris nu chiar de el, episodul III

6 Ianuarie 2009

Az sunt melancolist. Iar mă pulictisesc dar mai tare m-ă face trist oamintire decîn eram copil în copilărie.

Jucam folbal pe terenu viral din Făurei care era nod ferovear inportant încă de peatuncea şi eu mă uitam la trenurle care venea şi pleca den gără şimi venea şi mie doru de Ducu ducă.

Da să revenim la sportu rece rege. Jucam deci cu mae mulţ jucători ca mine şi la un momendat eo eram la minge, am driblat doi adverşi, m-am driblat chear şi pe mine şam ajuns în faţă la poartă care ea apruape goală, doar cu portarun ea.

Numa căchear atuncea unu din băeţ a zis că "bă, hae să mergem la scăldat în eaz" şi băeţi au zis imediat "daaa, hai" şiau plecat de pe teren apruape instanct, chear şi portaru. Cu toate astea eo am futat şutat în minge şiam marcat golu da fincă băeţi a plecat nu mil a vazut nimenea, nici măcar eo că am inchiz ochi cân am şutat că mă temeam să nu dau ratare.

Şi a-tunci am plîns şi meam promis mie, în sumi, că cân cresc mare ajung să joc pe marele stadeaone ale ţări, ca să fug naintea mângii şi să dau gol sămă văd la televizor după aia în relori.

Parcă mam mai răcorit de apăsarea melancloeii. Crecă mă duc sascult radio. Radeo ZU. Sunt nişte oameni acolo fuarte cu care să te râzi. Pulizdugan şi Mărad parcăi chiamă. Restepc, băeţ!

Vrei să fii miliardabsurdiar?

Sunt la un pupitru. Un fel de Virgil Ianţu e la alt pupitru. E în faţa mea şi în spatele pupitrului lui (asta nu e luiluifonie?).

Aştept întrebările, ştiu că tre’ să vină. Nu mi-e clar de ce tre’ să vină, dar ştiu că tre’ să.

Felul de Virgil Ianţu mă priveşte în ochi şi rosteşte ferm:
- Frânturi vagi sau frânturi de vagin?
Eu casc gura, da’ o-nchid repede pentru a putea răspunde cu:
- Ce?

Aproape imediat, sună un fel de sonerie. Mi-a expirat timpul. Următoarea întrebare:
- Sex în izopren sau sex în ibuprofen?
- Mpăăăi cum adică, în ibuprofen...

Felul de sonerie sună strident, implacabil. Surogatul de Virgil e nemilos şi întreabă în continuare:
- Preşedinte de colhoz sau fufe cu sutiene roz?
- Băi, stai aşa. Eu visez! Şi chiar dacă am făcut sex pe izopren şi-am citit despre preşedinţi de colhoz, tu nu exişti! Eşti creat de mintea mea. Şi pot să te ucid când vreau. Ca-n Niebla lui Unamuno. Înţelegi?

Cugetările sarmalei Dionis

Dacă aş fi o sarma (sau sarmală, încă nu-i clar care-i singularul), mi-aş frământa mintea cu întrebări de genul:

1. Cum m-aş traduce în limba engleză?
2. M-a comandat cineva vreodată online?
3. Oare vrea Oprescu să-mi facă o surată uriaşă pentru a o băga în cartea recordurilor?
4. Şi dacă vrea, cum va depăşi dificultăţile de ordin aproape tehnic, gen învelitul cantităţii imense de orez & co - va lipi frunzele de vie / varză cu scoci?

Cred că e greu să fii sarma (sau sarmală, tot nu-i clar care-i singularul). Mă bucur că nu sunt.

Jurnalul lui Bănel scris nu chiar de el, episodul II

4 Ianuarie 2009

E vacanţă, mâncaţaş. Până la reunirea lotului stelar mai tre' să trece câteva zile. Mă cam plictisex, deşi visez mereu cu ochii deschişi că dau bare gol, şi deiaia am zis că să mă apuc de citit ceva.

M-am dus la bibliotecă să-mi aleg nişte cărţi. Dacă-mi place de autori o să le cumpăr orcum. Am bani să cumpăr toate carţile dăn lume, să mor io, că nu degeaba dau goluri la televizor.

După ce am intrat la bibliotecă (moamă ce mare era) mia fost lene să merg prea mult, că doar nu eream pe teren să fug înainte la minge, aşa că am ajuns numa pân la rafturile cu litera D. Am loat nişte volume de Cehov şi Dostoilevski, parcă aşea le zice. Am auzit la nea Gigi că el citeşte uneori din clasicii roşi.

Doamna la care am conplectat nişte formolare pentru cărţi aducea un pic cu o pipiţă pe care-am întâlnit-o la V. şi cu care mam dedat la nebunii în fo doo nopţi. Aşa că i-am făcut ochi dulci. Da' ea nu mi-a făcut înapoi, crecă n-a înţeles. Ăştia care citesc mult şi stau între cărţi sunt ciudaţi, vă spun eo.

Am plecat trist şi, de necaz, după ce-am ajuns acasă miam băgat deja nasu de mijlocaş dreapta în prima carte. Moamă ce nume au ăştia! Auzi: Anton Antonâci Serocikin. Păi eu adică, dacă eream rus, mă chemam Bănel Bănâici Nicoliţikin?

Mă rog. N-am găsit până acum informaţii mişto în cărţile astea, de genu' că creeru uman are fo 1300 de grame pe când ăl de iepure numa 10 grame. Da' crecă o să găsesc mai încolo, că nu degeaba e cărţi. Eo mă bucur că lea-m luat totuşi. Mă simt mai înplinit.

Jurnalul lui Bănel scris nu chiar de el, episodul I

Pentru că sunt la modă jurnalele, vă prezentez Jurnalul lui Bănel, mare fo'balist la un mare club. Fără prea multe vorbe în plus, iată episodu' întâi:

27 Decembrie 2008

Era seara în pana mea, iar în Panama crecă era dimineaţa, din cauză de fus oral sau cum se cheamă. Neam dus eo şi mae mulţi colegi de la club să facem paranghelie mare întron club delux dă Bucureşti, cu ocazea că erea Crăciunu şi trebe ca să ne distrăm şi noi, no?

Aveam bani la noi o căruţă. Adică nu o căruţă la propriu că noi nu stem ţărani, bă fraiere, da' aşea vorbesc eu la figurat ca să dau limbii culoare.

Am intrat acolon club, neam loat o masă şi băuturi şi am început să ne uităm la ce lume erea. Chiar în faţa noastră, două gagice bune de nu ştiam ce-i cu mine, se cunoştea pă ele că au mult parfom şi creme cu aloe veta si alte aloi. Una semăna cu Andreeea Bălan, da' n-avea nasu' şi faţa ei, adică deci era mai bună. Am zis, gata, eo p'asta o agăţ!

Mam dus la ea zâmbind cu şarm şi cu paharu de techila în mâna dreaptă. Iam zis "eu sunt Bănel" şi cu mâna stângă me-am potrivit păru, întrun gest masculin. Ea a chicotit şi a zis că ea nu e Bănel da’ dacă îi iau de băut poate să fie.

Eo atât am aşteptat aşa că am zis în gând Doamneajută şi am strigat, în muzica de club care cânta bum-bum: "garson, adă un cocteil la fetiţa!" După multe cocteiluri am început ca să dansăm tot mai aproape. Nu eu cu garsonul, ci eu cu fata, bă. Neam mângâiat pe păr şi nu numai, apoi eu i-am zis "hai acasă la mine" şi ea a zis "bine" şi eo leam zis "pa" la băeţii colegi de club şi-am făcut cu ochiu adică să înţelege şi ei unde mă duc cu gagica.

Nu pot ca să vă zic ce-am făcut exact după ceam ajuns acasă da' vă pot împărtăşi faptu' că tipa a fost aşa satisfăcută încât a adormit instantanee după aia.

Eo am deschis un Yoplait iaurt de măr verde gustăcios, lam mâncat şi am adormit la rându meu, cu zâmbetu pe buze şi cu urme de iaurt tot peacolo, urme care contracstau puternic cu chipumi frumos bronzat.

Dialog între Bănel Nicoliţă şi Gigi Becali

BN: Nea Gigi, nu ne cumperi şi noo fo doo case de marcat dealea?
GB: De ce, bă?
BN: Păi ca să marce ele goluri când noi stem în formă proastă deaia.